Cred k multa lume a auzit despre circul produs de PRM si de schimbarea codului familiei in care se specifica faptul ca “O casatorie poate avea loc doar intre un barbat si o femeie”. Tam-tam-ul a provocat multe valuri prin randul comunitatii LGBT, si s-a ajuns evident la o ciobaneala generala. Am ajuns sa ma iau la hartza cu toate incultele si prostii de pe site-ul ProTV in speranta ca voi putea totusi sa imi spun punctul de vedere. Dar m-am plictisit dupa ce am vazut ca imi sunt atribuite caracteristici gen “troglodit”, “pederast”, “pervers” sau chiar si “cosmpolit” (stau si ma intreb unde-i defectu aici, dar nah, zice si incultu cat poate). Asa ca sper ca macar aici sa am posibilitatea sa imi exprim punctul de vedere, ca doar de-aia e blogul meu, nu?

Incepem cu ideea propriu-zisa a casatoriilor gay. Din punctul meu de vedere, daca nu este cosmetizata un piculetz, ne punem in cap biserica. De ce? Pai simplu! Casatoria este un sacrament, o ‘chestie’ ce tine de biserica, religie si crestinatate. Toate  resping homosexualitatea si o considera un pacat, fiind asociata cu desfraul si perversitatea. Nu aduc in discutie acesta problema, ci doar simpla respingere a bisericii! Bun… si atunci de ce sa propunem “casatorie”, cat timp ea este din start restransa doar cuplurilor heterosexuale? Gica-contra Accept vine cu drepturile omului si argumentul ca alte tari asa zise Europene deja au adoptat casatoriile gay. Sa le fie de bine! Daca se asteapta ca preotul roman ortodox de rand sa oficieze casatorii intre doi barbati sau doua femei poate astepta mult si bine. In Romania din pacate Biserica joaca un rol in continuare mult prea important in ceea ce priveste problemele sociale si politice.

Bun, deci am lamurit ca de casatorie religioasa nu prea putem discuta. Dar ce avem cu casatoriile civile? Personal, sunt complet de acord cu ele si chiar mi-as dori ca intr-o zi sa ma pot casatori in acest mod in Romania. Exista unele avantaje aduse unui cuplu casatorit de care si un cuplu gay ar putea beneficia, ca sa nu mai discutam ca mai ai acel ceva care te leaga de cel de langa tine, care ti-l doresti a fi partener de viata. Poate in felul acesta relatiile gay vor fi mai durabile si se va reusi decimarea acestor relatii general-instabile si/sau de scurta durata. O casatorie poate distruge o relatie, dar de multe o solidifica intr-un mod unic.

Si atunci de ce ar avea masele ceva impotriva acestor casatorii? Apare argumentul “familie normala” in care avem un barbat si o femeie. Un copil trebuie sa traiasca intr-o astfel de familie, ca in fond “cine-i mama si cine-i tata intr-un cuplu gay”? Bine… nu ma bag in subiectul acesta acum, deci cine a spus ceva de copii? Noi discutam aici de simpla casatorie civila, nu de tam-tam-ul laic cu riturile lui intortocheate si valoare pur simbolica.

Si atunci care ar fi solutia? Pentru ca eu sunt de parere ca intotdeauna se poate ajunge la un consens, la un compromis. Nu ar fi mai simplu sa preluam ideea casatoriei civile si sa ii dam un alt invelis, o alta forma, pentru a nu se confunda cu cea care implica religie, rituri si comentarii de genul “Sodoma si Gomora in Romania? Sa ne fereasca Dumnezeu” care ma duc spre o stare continua de ilaritate?! Nu ar fi mai simplu sa preluam si noi termenul de “parteneriat” in care sa folosim termenii “parteneri” si “partenere” in loc de “sot si sotie”? Nu vad unde ar mai fi nemultumirea. Consider ca nu se ataca familia cu nimic esential, pentru ca nu am adus in discutie problema adoptiilor (iar daca se va aduce in viitor asta e alta treaba dar dupa cum am specificat si anterior, nu priveste scopul articolului de fata).

Imi place sa cred ca acest lucru va fi posibil candva in viitorea Romanie, ramanand insa o utopie pentru viitorul apropiat; pentru ca masele sunt reticente si chiar agresive in fata comunitatii gay, si doar prin campanii inteligent construite se poate reduce gradul homofobiei. Asa ca raman la parerea mea ca minunatii nostri reprezentanti de la Bucuresti cloncane cam tare cu Drepturile Omului si adopta o atitudine mult prea agresiva pentru o problema care trebuie adoptata cu extrem de multa diplomatie. Degeaba ceri drepturi cat timp masele nu te accepta ca individ si te judeca dupa criterii morale prost definite din punctul meu de vedere.