Stateam zilele acestea si ma gandeam la gradul ridicat al homofobiei din Romania. Veti spune: “doamne… omu’ asta n-are altceva la ce se gandeasca”? Ei bine, printre altele mai imi pun si asemenea probleme existentiale. Vad nu numai actiunile unor fractiuni politice ce lupta impotriva minoritatilor dar si comportamentul numerosilor indivizi care pare sa fie inconjurat de enorm de multa ura. Si nu ma refer acum la cei ce au adoptat o atitudine agresiva, fara a cauta argumente sau motive. Nu! Ma refer la cei care incearca sa-si justifice pornirile homofobe si viziune lor asupra Romaniei bolnave care trebuie “epurata” de un asemenea “pacat”. Voi incerca sa vin cu o serie de argumente in acest sens, chiar daca poate nu reprezinta o noutate…

 1. Lipsa de informare

Nu toata lumea stie in ce consta orientarea sexuala. Multi chiar confunda termenii, si nu fac diferenta intre homosexual si bisexual, sau transexual si travestit. Vad comunitatea LGBT (termen cam complicat… cu omul de rand discutam de “homosexuali”) ca pe un grup de ciudati efeminati care au in cap numai moda si carora le place sa se imbrace in femei si sa iasa in plina strada pentu a face circ. Lumea nu este constienta cat de multi suntem defapt printre ei, si ca lumea nu poate fi vazuta doar alb-negru. Ca nu poti discuta despre membrii comunitatii ca si elemente ale unor serii identice, ca toti suntem la fel, si ca vedem lumea din acelasi punct de vedere.  

Uneori stau insa si imi pun problema cati dintre noi chiar realizam ce inseamna sa fim gay. Unii imi vor spune ca sa fie gay inseamna ca vad viata mai frumos decat ceilalti, altii ca pot iesi cu prietenele la barfa si la shopping… altii ca dau dovada de rafinament. In fond, sa fii gay nu se refera la Orientarea sexuala, si implicit de ce sex este individul atras?! Bineinteles ca nu putem vorbi despre aceasta orientare ca si o componenta individuala a noastra, dar totusi… este ea atat de definitorie pentru caracterul nostru? Imi place sa cred ca nu sunt construit dupa un tipar bine stabilit si deci caracterul meu este unic in felul sau… nu la fel cu cel al altor sute de mii de oameni. 

Si cine e de vina pentru lipsa asta de informare? In fond, nu putem iesi in strada sa urlam cat ne tin plamanii ca suntem gay, si sa facem “sezatoare” la care sa explicam oamenilor cum sta treaba. Putem face asta cu prietenii apropiati; eu unul chiar am facut-o si am avut numai de castigat. Dar pentru mase trebuie campanii de informare, fonduri uriase pe care organizatiile noastre inca in dezvoltate nu le detin. Si mai este mass-media, care dupa parerea mea face o treaba absolut mizerabila. Cat timp nu este in interesul lor sa dea o mana de ajutor comunitatii, prefera sa dea lumii ceea ce vrea: circ, parada, ceva senzational. Parca e mai interesant sa vezi cum s-au dat gayistele in spectacol prin Bucuresti, decat sa aduci vorba de un amarat de festival de film, cu activitati culturale… bleah, plictisitor. Oamenii vor parada, hai sa le dam parada! 

2. Indoctrinarea religioasa

Tin minte circul cu casatoriile gay si cat m-am certat pe site-ul unei televiziuni de mare prestigiu cu toti extremistii din tara care se dadeau si ei culti. Le vin frumos cu argumente competente, incerc sa le explic cum vedem noi lucrurile si ei… “Sodoma si Gomora in Romania? Sa ne fereasca Dumnezeu”. Ce replica sa mai dai populatiei indoctrinata care desi se gaseste la inceput de secol XXI si proaspat intrata in UE, urmeaza orbeste “dictatura bisericii”?! Am cautat si eu minunatul capitol din Biblie, l-am citit de vreo 3 ori… si nu mi s-a parut deloc relevant! Va spun cu ce am ramas eu: ca cetatea vietii ajunsese atat de pervertita de “pacat” incat sexualitatea era bine mersi in floare, si da, asta includea si raporturi sexuale intre persoane de acelasi sex. Da numa un pic… astea sunt raporturi sexuale de tip homosexual si nu se refera la orientare sexuala! N-am stat eu sa analizez capitolul cuvant cu cuvant, dar sincer, facand asta, poti ajunge sa-l interpretezi in nu stiu cate feluri si sa ajungi in final la concluzia care iti convine. 

Si acuma lamureste omul de rand de ce nu ti se pare capitolul relevant. Sau ca Religia Crestina mai degraba pune accent pe valori precum “iubeste-ti aproapele”, respect interuman etc. si nu specifica ceva in genul “fa-ti dreptate cu mana ta, taind si spanzurand dupa propriul plac!” Cu ce am ramas eu de la orele de religie este ca in fond Dumnezeu ii pedepeste pe cei vinovati si el este cel ce face dreptate, nu tu! Asa ca sa ma mai scuteasca toti indoctrinatii cu termeni gen “imoralitate” si “perversitate” cat timp nu le-am facut vreun rau si nu m-am atins de libertatea si drepturile lor cetatenesti. Prefer sa urmez Constitutia, nu Biblia! E ceva mai moderna si mai aplicabila in ziua de azi. 

Cat despre “capii bisericilor” care ataca atat de mult comunitatea, ar trebui sa le fie rusine ca se gasesc in pozitia pe care o ocupa! Dupa ce ca judeca stramb si nu aplica principiul egalitatii, isi mai si impun propriul punct de vedere cat se poate de subiectiv! Sa imi arate mie in Biblie unde se specifica ca IUBIREA dintre doi barbati este un pacat (sa se interpreteze ca iubirea de forma “cuplu” sau “sot si sotie” –nu bat apropo la casatorii acum!-), si mai discutam dupa accea. In fond iubirea e iubire! Nu vad nimic imoral in ea, cum nu vad nimic imoral nici macar in ceea ce priveste atractia mea pentru alti barbati. Fiecare cu criteriile lui morale, si cat timp nu afectezi pe ceilalti nu vad rostul asa zisei “purificari”. 

3. Lipsa de empatie

Cred ca lipsa de empatie e cel mai important element in ceea ce priveste homofobia. Cat timp nu poti percepe un lucru, e mai usor sa il dispretuiesti decat sa il accepti asa cum e… de neinteles! Mie mi-e destul de clar ca un barbat heterosexual nu poate intelege sau oricum nu poate simti atractia mea pentru alti barbati. Este ceva de neperceput… este ceva impalpabil, si deci cumva strain lui. Pentru cei ce sunt familiari cu termenul empatie situatia este cat se poate de clara. Ca sa simplific cumva situatia, recomand celor gay sa incearca sa perceapa in mod clar atractia pentru sexul opus. Si nu ma refer la intelegerea conceptului de atractie, ci la a simti viu acea atractie, la fel cum o simte o persoana heterosexuala! Se poate sa reusiti… dar eu zic ca extrem de greu! Si asta genereaza diferente si da nastere conceptului de “orientare sexuala”. 

Si ce legatura are asta cu homofobia? Pai, foarte simplu! Din moment ce omul heterosexual de rand nu poate percepe homosexualitatea, este extrem de greu sa o inteleaga. Evident i se va parea ceva straniu, dar mai mult decat atat, va intelege gresit fenomenul. Pentru ca va atribui acestei “atractii” ciudate doar latura fizica, cea a placerii carnale, transformand relatiile gay in ceva lipsit de farmec, fad, lipsit de culoare! Daca vede lucrurile asa putem discuta si de imoralitate! Dar daca intelege ca exista iubire? Ca te poti simti atras si poti iubi o persoana de acelasi sex la fel de frumos cum respectiva persoana iubeste o persoana de sex opus? Parca lucrurile nu mai sunt atat de murdare, de nenaturale! 

Si aici fac legatura cu informarea (adica punctul 1). Pentru ca empatia este un lucru extrem de complex in acest caz, este foarte greu sa explici maselor “cum sta treaba”. Mai ales daca nu te cunosc ca si persoana, si tu apari ca un strain in fata lor incercand sa-i convingi de un lucru atat de bizar. In timpul argumentarilor mele de pe site-uri am pus in vedere si aspectul genetic al orientarii sexuale. Mi s-a raspuns ferm ca “perversitatea nu are nimic de-a face cu genetica” si am primit chiar o replica absurda de genul “pai atunci si hotii sunt nevinovati, pentru ca din punct de vedere genetic sunt predispusi la furt!”. Complicata si moralitatea asta… Mai ca ma pune si pe mine pe ganduri uneori. 

 4. Frica de “convertiri”

La prima vedere, un amanunt destul de hilar in privinta homofobiei; daca cineva mi-ar fi spus acum un an ca asa ceva ar putea starni reticenta fata de comunitatea LGBT i-as fi ras probabil in fata. Si totusi, m-am trezit ca invitand anul trecut niste prieteni la SFG (Festivalul Serile Filmului Gay – Cluj) sa ma trezesc cu replici de genul “de cand ti-o venit tie ideea ca as vrea sa fiu lesbiana?” sau “Ahaaa… vrei sa ne deschizi noi ‚orizonturi’ adicaaaa… orizonturile tale?”. Si atunci ce mai poti crede ca inteleg masele prin actiunile noastre de “promovare” LGBT?! Ca vrem sa-i “facem” si pe altii gay, ca si noi, normal! Recunosc ca in momentul in care am avut aceasta revelatie, am ramas pentru cateva momente de-a dreptul socat! De ce? Pentru ca nu mi se pare logica aceasta teama, cat timp noi sustinem ca orientarea sexuala nu este un element asupra caruia poti avea vreun control, si deci nu “vindeca” o persoana gay, sa o faci heterosexuala. Atunci de ce s-ar putea invers? Mi se pare asa o absurditate care din pacate este o realitate destul de raspandita! Prin actiunile noastre se ramane cu ideea ca prezentam altora un “mod de viata mai bun” si nici pe departe valori precum “toleranta” si “acceptare” . Si ramane atunci sa ne justificam actiunile cum trebuie de la bun inceput, pentru a nu lasa loc interpretarilor gresite.  

As mai avea probabil multe de zis, dar ma voi opri aici cu “teza” mea. Poate nu am spus lucruri noi, poate vi se pare un subiect destul de banal deja si poate chiar vedeti in articolul de fata “filozofie gratuita”. Dar din proprie experienta am realizat ca daca vreau sa schimb mentalitatea oamenilor, este suficient sa fiu eu insumi, fara a face atata tam-tam in ceea ce priveste orientarea mea sexuala. Iar cand ma simt pregatit sa ies la suprafata o pot face, cat timp sunt constient ca interlocutorul este constient ca in tot acest timp am ramas si sunt aceeasi persoana, gay sau nu! Voi fi pregatit sa raspund tuturor intrebarilor si confuziilor asupra a ceea ce “se intampla cu mine”, si voi sti ca mi-am mai castigat un aliat in lupta impotriva discriminarii, in special a homofobiei!