A trecut ceva timp de când nu mi-am pus problema “ce se întâmplă cu lumea gay din jurul meu?”, mai exact referindu-mă la aşa zisa “comunitate LGBT”. Pentru mine lucrurile s-au schimbat destul de mult de când am inceput sa cunosc lume gay, să frecventez Angels-ul sau să dau câte o raita pe Romeo. Vara trecută, aşa, cam prin iunie, nu cunoşteam încă lume gay. Dădusem cu un an în urmă prin octombrie 2006 un mail către organizaţia Be An Angel, dar încă nu eram pregătit pentru mirabolantul pas “hai să cunoşti lume”.

Şi totuşi vara trecută am făcut ce am făcut şi am mers într-o zi de vineri (sau joi? nici nu mai ştiu – oricum era în timpul săpămânii) prin vechiul Angels din Nera. Pe-atunci încă n-aveam aşa de mult tupeu, mai ales că şi intram într-o lume nouă, complet străină unde nu cunoşteam pe nimeni. Îmi amintesc foarte clar cum stăteam stresat la o masă şi nu ştiam ce să spun… Mă şi uitam ce bine cunoaşte toată lumea pe toată lumea şi mă şi gândeam dacă într-o zi mă voi integra în acest mediu. Pot spune că în mai puţin de un an acea zi a venit…

Buun, am fost şi la primul meu chef. Bineînţeles, nu trebuie uitată agitaţia dinainte; cred că am stat cam 40 de minute în faţa oglinzii, drumul până acolo a fost un stres amestecat cu încântare că merg şi eu la primul meu party gay. Mă şi gândeam că cine ştie ce lume apare. Oricum, atmosfera a fost cu totul nouă decât peste ce dădusem până atunci. Ştiu că în acea seară chiar a fost destul de multă lume, aşa că am avut noroc din acest punct de vedere. Din acel punct chefurile s-au ţinut în lanţ unul după altul şi a mai trecut ceva timp…

În iarnă, imediat după Crăciun, un prieten mi-a spus de ceva site unde aş putea cunoaşte ceva lume nouă şi eventual să-mi “găsesc şi eu pe cineva”; se referea bineînţeles la GayRomeo. Am intrat din curiozitate. Acolo l-am şi cunoscut pe primul meu prieten (altă etapă interesantă însă pe care prefer să nu o relatez…), aşa că amicul meu nu se înşelase deloc. Şi de-atunci cam merg în paralel pe aceste trei căi de comunicare: messenger, GayRomeo şi Angels…

Dar de ce v-am spus eu toate astea? Pentru k nu prea are nu ştiu câtă legătură cu lumea gay, ci mai degrabă cu intrarea mea în lumea gay. Păi, să vedem… Orice lucru la început nou este interesant! Apoi pe parcurs te obişnuieşti cu el şi intră în rutină. Într-un fel te acomodezi cu el şi devii mai relaxat în privinţa lui, iar pe de altă parte începe încet încet să intre la capitolul “nimic nou sub soare”. Şi ca să revin la lumea gay, cam la asta se reduc raporturile prin Cluj: mers la ‘club’, stat la taclale sau agăţat pe Romeo şi pe mess… Ca să nu mai spun ce roieşte comunitatea vieţii în jurul sexului. Am şi obosit să încerc să port o discuţie filozofică când prima întrebare care mi se pune este “apv?”.

La început eram convins că EU am o problemă cu chestia asta, şi că trebuie să mă aliniez şi eu la “vânătoarea de bărbaţi”. Dar sincer, eu nu sunt genul care să se coboare la nivelul altora doar ca să se “alăture haitei”. Nu neg că am avut şi eu aventurile mele şi că nu am mai agăţat şi eu pe Romeo, dar nu cred că trebuie să facem din asta singurul mod de comunicare şi singurele rapoarte dintre noi. Ca să nu mai spun că discuţiile de pe mess rareori se continuă la o bere, la un suc, sau la o cafea în oraş. Uneori într-adevar am păţit să nu pot sau să nu am chef într-o zi să ies din casă, dar regula prietenilor virtuali este “mulţi şi degeaba”. Mi se pare o chestie în fundament atâta de seacă… stai ore întregi şi tastezi în faţa unui monitor, schimbi idei, dar nu ai contact deloc cu persoana respectivă.

Aaaah da, era să uit că unele raporturi au loc pe la club, dar şi acolo abia te auzi de muzica dată la maxim. Clubu’ e un loc unde mergi să te mai vezi cu amicii, să bei ceva, să dansezi, să te simţi bine, eventual să mai cunoşti ceva lume, poate să “îţi găseşti pe cineva” (că datingu e în floare), iar apoi să pleci acasă.

Şi ştiu care sunt replicile unora “Eu sunt discret/decent, nu umblu pe-acolo” sau “Locul e dezgustător, plin de prostime”. Păi măi fraţilor, Angels este unicul club LGBT din Cluj! Muzica după mine e super ok (deşi nah, gusturile muzicale nu se pot discuta), locaţia e centrală şi cât de cât ok (chit că e un piculeţ cam înghesuit locul)… acuma evident că “nu răsare lumea de calitate” dacă toată lumea spune “Nu mă duc acolo pentru că sunt doar cocalari”. Eu niciodată nu am mers după principiul ăsta când am fost într-un loc, ci mai degrabă pe principiul “Dacă eu frecventez locul trebuie să-l mai frecventeze şi alţii ca mine (şi acuma nu mă refer la caracteristica “gay” numai). Nu zic acum să ne izolăm de lume, dar măcar să apreciem locul la adevărata lui valoare.

Deci ce mai e nou prin lumea gay? Eu în ultima vreme dau cam peste aceiaşi oameni, m-am săturat de concurenţa asta după “sfânta pwlă”, ca să nu mai spun de răutatea de care dau dovadă gayii unii cu alţii. Nu am mai văzut niciunde oameni care să se cunoască atât de bine între ei, pe faţă să fie atât de deschişi şi de treabă unul cu celălalt, iar “prin spate” lăsăm loc de cinste bârfelor. Şi de discuţii “intelectuale” ce să mai vorbesc… că şi alea se reduc tot la sex sau la bârfe. Şi mai spune lumea că homosexualii sunt open-minded şi deschişi… o-r fi, dar mulţi peste care am dat sunt deschişi numai când vine vorba de prostii.

Heterosexualii homofobi au vina lor că ne cataloghează, ne judecă după nişte stereotipuri şi ne urăsc şi încearcă să ne marginalizeze pe nişte motive absurde. Dar eu sunt de părere că şi noi avem partea noastră de vină, şi cât timp nu vom lua atitudine şi nu vom încerca să schimbăm această “comunitate” în bine, nu vom putea realiza mare lucru. Pentru că de uniţi nu suntem uniţi, de morali nici nu mai vorbesc… sunt curios care e scopul unora în viaţă.

Şi îmi cer scuye dacă poate pare că am exagerat… vă recomand să vă uitaţi în jur şi să-mi daţi dreptate sau să mă contraziceţi. Eu încerc acum să ies din rutină, şi sper să şi reuşesc.